Nimic nu îi place mai mult lui Dumnezeu decât o viață care aduce folos tuturor

"'Nimic nu-i place atât de mult lui Dumnezeu', spune Sfântul Ioan Gură de Aur, 'ca o viaţă care aduce folos tuturor'. Tocmai de aceea ne-a dat şi darul cuvântului, şi mâini, şi tărie trupească, şi minte, şi pricepere: ca să întrebuinţăm toate acestea spre mântuirea noastră şi folosul aproapelui." Sfântul Ierarh Luca al Crimeei (1877 - 1961)

Cei ce iubesc podoaba casei Lui Dumnezeu, adică Biserica Ortodoxă, cea întemeiată de Domnului nostru Iisus Hristos-Dumnezeu și cârmuită de El de la început, nu de la o vreme oarecare încoace, și cei care doresc să sprijine misiunea acesteia, pot face donații prin: 

POŞTA ROMÂNĂ la adresa: Parohia Sfantul Ilie -Tabaci,

Strada Carpenului nr. 17-19. Cod poştal: 100430, Ploiești.

Prin virament bancar, în CONTUL

Ro95 RNCB 0069 1486 9779 0001

BANCA COMERCIALA ROMÂNĂ

Binecuvintează Doamne pe cei ce iubesc podoaba casei Tale!

"Cel ce binecuvintezi pe cei ce Te binecuvintează, Doamne, şi sfinţeşti pe cei ce nădăjduiesc întru Tine, mântuieşte poporul Tău şi binecuvintează moştenirea Ta. Plinirea Bisericii Tale o păzeşte; sfinţeşte pe cei ce iubesc podoaba casei Tale; Tu pe aceştia îi preamăreşte cu dumnezeiască puterea Ta şi nu ne lăsa pe noi, cei ce nădăjduim întru Tine. Pace lumii Tale dăruieşte, bisericilor Tale, preoţilor, binecredinciosului popor român de pretutindeni şi armatei ţării noastre. Că toată darea cea bună şi tot darul desăvârşit de Sus este, pogorând de la Tine, Părintele luminilor, şi Ţie slavă şi mulţumire şi închinăciune înălţăm, Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin".

Rugăciunea Amvonului este rugăciunea cu care se încheie Slujba Sfintei Liturghii a Sfântului Ioan Gură de Aur. Poate fi considerată atât o rugăciune de mulţumire, cât şi una de cerere, de laudă şi de mărturisire a credinţei în Sfânta Treime. 

Amvonul reprezenta în trecut un loc mai înalt, sub forma unui foişor sau balcon zidit în partea de miazănoapte a bisericii de unde preotul citea Sfânta Evanghelie. Era frumos împodobit cu sculpturi de lemn sau bronz, cu semnificaţii profunde: porumbelul, simbolul Duhului Sfânt care îl însoţea pe cel ce citeşte; crucea, simbol al credinţei etc. Tot din amvon preotul rostea predica, iar în timp ce cobora rostea rugăciunea de încheiere, de aceea ea se numeşte Rugăciunea Amvonului. În majoritatea bisericilor, însă, amvonul nu se mai foloseşte, rămânând doar un martor tăcut al vremurilor trecute. În prezent, rugăciunea amvonului este rostită de către preot cu glas tare, în mijlocul Bisericii, stând cu faţa spre răsărit. Sursa: https://doxologia.ro/liturgica/taine-ierurgii-slujbele-bisericii/rugaciunea-amvonului